Cu judecata lui superioara si tinerea de minte, omul primitiv a retinut pe cele care-i aduceau alinarea si vindecarea si a transmis din generatie in generatie observatiile sale, la inceput prin viu grai, apoi prin desene si mai tarziu prin scris. Astfel s-a format comoara de cunostinte a medicinii populare, tratamente naturiste testate de-a lungul timpului, izvor de inspiratie si cercetare a oamenilor de stiinta de-a lungul veacurilor.

Despre utilizarea de plante medicinale ne-au ramas date de la sumerieni, popor cure a trait intre raurile Tigru si Eufrat din Asia cu 6000 ani i.e.n. Cunostintele lor au avut o larga raspandire. Dupa ei urmeaza babilonienii si asirienii de la care arheologii au scos la iveala 22 000 tablite de lut, vechi de 4-5 000 ani, intre care 33 reprezinta un adevarat dictionar al plantelor medicinale. O dovada a importantei pe care o atribuiau plantelor medicinale in tratamentul diferitelor boli rezulta si din faptul ca in capitula lor Ninive isi facusera o gradina de plante medicinale.

In Egiptul antic, aceste remedii naturiste erau de asemenea mult pretuite, fapt dovedit de papirusurile vechi de mii de ani, care cuprind numeroase retete de tratamente si remedii medicinale. Papirusul gasit la Eberes, 1550 i.e.n., descrie 200 plante folosite in tratarea, ameliorarea si vindecarea bolilor.

Se intrebuinteaza planta intreaga - Herba Chelidonzi - care contine o serie de alcaloizi (chelidonina, hemochelidonina, cheleritrina, sanguinarina, protopina), cu actiune calmanta, antispasmodica, asemanatoare papaverinei. Se foloseste pentru linistirea durerilor de ficat si cresterea secretiei biliare.

Extern, planta se foloseste pentru cicatrizarea unor boli de piele si mai ales in tuberculoza pielii. Pentru aceasta se amesteca 30 g rostopasca facuta pulbere cu 15 g lanolina si 15 g vaselina, la care se adauga 10 picaturi de acid fenic. Se unge rana si se lasa pansamentul doua-trei zile, dupa care se schimba, repetandu-se pana la vindecare.

Cercetarile mai noi atribuie extractului de rostopasca o actiune antimitotica (opreste dezvoltarea tumorilor). Rostopasca intra in compozitia ceaiului hepatic.

Datorita faptului ca ceaiul de flori sau fructe de soc are un efect usor laxativ si ca ajuta la eliminarea apei din tesuturi, el se foloseste oa un medicament natural in obezitate, contribuind astfel la slabirea celor foarte grasi.

Ceaiul se prepara prin infuzie, dintr-o lingurita-doua de flori cu 250 ml de apa.  Se beau trei-patru ceaiuri caldute pe zi.

Multiplele beneficii ale urzicii asupra organismului nostru se datoreaza compozitiei acestei plante, a substantelor de natura proteica si glucidice, numarului mare de aminoacizi ce intra in compozitia acesteia, a vitaminelor (C, B2 si K) si sarurilor (de calciu, magneziu, siliciu si fier), aminelor si cetonelor, fosfatilor, uleiului volatil s. a.

Recoltarea urzicii se face primavara (de la plantele tinere folosindu-se atat tulpinele, frunzele, florile, cat si radacinile) si toamna (cand se recolteaza in special radacinile si semintele). Dupa recoltare, urzica poate fi folosita atat proaspata cat si uscata, prin pastrare in locuri adecvate, fiind cel mai des folosita sub forma de ceaiuri.

Infuzia de sovarv se prepara din 15 g planta maruntita la 200 ml de apa. In boli de stomac se iau trei-patru linguri pe zi inainte de masa. Se poate prepara o infuzie mai slaba, folosindu-se a lingurita de planta la o ceasca cu apa, din care se beau doua-trei ceaiuri 2 pe zi.

Pentru a usura expectoratia, infuzia se poate prepara si a;stfel: dintr-un amestec de 10 g sovarv, 20 g frunze de podbal si 20 g radacina de nalba se iau doua lingurite, care se oparesc cu un pahar de apa clocotita. Dupa 15-20 minute, infuzia se strecoara, se indulceste ou miere de albine sau cu zahar si se bea cate un sfert de pahar de trei-patru ori pe zi.

Coaja - Cortex Quercus -se intrebuinteaza sub forma de fiertura (doua lingurite la 200 ml de apa), in combaterea diareei, avand proprietati antitoxice si antiseptice asupra florei microbiene care a produs deranjamentul stomacal. Din ghinda prajita si macinata se prepara o cafea, care ajuta la normalizarea scaunului in diaree.

Extern, baile de stejar aduc vindecarea in diferite boli de piele, ulceratii, degeraturi, hemoroizi si in transpiratia excesiva a picioarelor si mainilor. Baile de stejar se mai recomanda pentru spalaturi vaginale in leucoree (poala alba).

Coaja de stejar intra in compozitia ceaiului antidiareic.

Denumiri populare: cuscrisor, matasea pamantului, peana cucului, plamanarica.

Mierea ursului contine substante mucilaginoase, taninuri, acid silicic si are un gust putin astringent si cleios. Recoltarea se face in lunile mai si iunie si trebuie pusa imedia la uscat la loc umbros. Daca in urma acestei operatiuni florile se decoloreaza, planta isi pierde proprietatile terapeutice.

Mierea ursului reduce congestia bronhiilor, fiind utilizata la tratarea bronsitei si laringitei. Utilizată sub forma de cataplasma, reduce inflamatiile produse de leziuni sau arsuri. Ceaiul de mierea ursului se foloseste pentru tratarea a numeroase alte afectiuni: hemoroizi, diaree, urinare cu sange, piatra la vezica urinara. Planta maruntita sub forma de pulbere, ajuta (prin aplicare directă) la vindecarea rănilor.

Planta poate fi utilizata sub forma de ceai, infuzie, tinctura, pulbere, ulei sau unguent din flori, cu rol benefic in tratarea mai multor afectiuni.

Extern, sunatoarea este folosita sub forma de bai, comprese si cataplasme aplicate local, avand proprietati dezinfectante, cicatrizante si de calmare a durerii. Cataplasmele cu infuzie concentrata (2 linguri de planta la 100 ml apa) au rol cicatrizant in cazul arsurilor si ranilor. Deasemenea, sub forma de gargara de cateva ori pe zi si seara, inainte de culcare, este indicata in caz de abcese dentare si inflamatii ale gingiilor.

Citeste mai multe despre beneficiile unui ceai de sunatoare.

In “Datina ceaiului”, maestrul Lam reinvie legendele din jurul acestei stravechi, renumite bauturi chinezesti, aratandu-ne cine a descoperit ceaiul, cum si-au dobandit numele diferitele varietati de ceai si cum s-a raspandit cultura ceaiului in intreaga lume.

El explica si complicatul proces al cultivarii diverselor soiuri de ceai si al pregatirii frunzelor pentru infuzie. Desi numeroase varietati de ceai sunt inca pregatite in modul traditional, maniera in care bem ceaiul s-a schimbat substantial - in lumea ocupata de azi, majoritatea oamnilor isi beau ceaiul pe fuga si putini sesizeaza daca e un ceai banal, produs in masa, sau un amestec de calitate cu o aroma unica.

Maestrul Lam reinvie “datina ceaiului” si va poarta pas cu pas prin ceremonia chinezeasca corespunzatoare, de la alegerea serviciului de ceai si incalzirea apei pana la servirea si savurarea ceaiului ales. - redescoperiti arta simpla a relaxarii in fata unei cesti de ceai. - invatati sa puneti in practica ceremonia traditionala ca sa obtineti cel mai bun ceai si ca sa va schimbati pentru totdeauna impresia despre acesta - descoperiti gusturile subtile si aromele delicate ale diferitelor ceaiuri - urmariti pasionanta istorie a ceaiului din 2700 I.Hr. pana azi - descoperiti proprietatile curative ale ceaiului puse in lumina de cercetarile stiintifice actuale - tratati bolile comune cu una dintre cele 20 de retete traditionale de ceai.

Pret: 24 RON (TVA inclusa) - Cumpara acum!

Rar le intalnim izolate; de cele mai multe ori gasim doua sau mai multe cauze, care provoaca in acelasi timp sau succesiv bronsite la un individ. Este important sa cunoastem cauzele bronsitei: pentru usurarea diagnosticului, pentru intelegerea mecanismului de producere a bolii, pentru instituirea unui tratament logic si, in sfarsit, pentru o prevenire cat mai corecta a bolii.

Infectia - in mucoasa bronsica pot sa se cuibareasca, sa se dezvolte si sa provoace inflamatia acesteia tot felul de microbi. Este vorba in primul rand de infectii cu germeni saprofiti ai cailor aeriene superioare. Acestia sunt microbi care in mod normal sunt locuitori inofensivi ai gurii, nasului si gatului; astfel sunt streptococii, stafilococii, micrococii catarali, pneumobacilii si alti germeni.

In anumite imprejurari, sub actiunea unor factori favorizanti, acesti microbi, din inofensivi devin patogeni, adica pot sa determine aparitia de boli.

Exista microbi care pot sa determine aparitia bronsitei si prin actiunea lor proprie, fara contributia factorilor favorizanti. Astfel sunt boli infectioase ca febra tifoida, febra paratifoida, tifosul exantematic, variola, uneori malaria; in aceste boli, microbii ajung la bronhii pe cale sanguina.

In alte boli, cum este cazu1 in difterie si in infectii ale plamanilor, infectarea bronhiilor se face din aproape in aproape, din vecinatate (faringe, laringe, respectiv din plamani).

De cele mai multe ori, infectarea se face prin contaminare, pe cale aeriana, prin inhalarea microbilor sau virusurilor raspanditi prin tuse, stranut, vorbire, sarut, asa cum se intimpla in gripe, in pojar, in tusea convulsiva. In izbucnirile de boala cu caracter de epidemie, virulenta (puterea de imbolnavire) germenilor este mult rnai crescuta. In aceste cazuri, molipsirea se face cu mai multa usurinta, iar numarul de bolnavi cu bronsita este foarte mare.

Rar intalnim cazuri de infectii tropicale cu spirochete care provoacii bronsite hemoragice, caracteritice bolii descrise de Castellani. Cauze favorizante sunt factorii care determina reactii congestive ale mucoasei brosice si care, scazand rezistenta si puterea de aparare locala a bronhiilor, ajuta si declaseaza actiunea microbilor.