Noua tehnologie laser combinata cu vibratii cu frecventa joasa au schimbat cu totul datele problemei. Dupa numai cateva saptamani de utilizare veti constata ca parul incepe sa va creasca sau veti opri caderea lui.

Laserul de nivel scazut si vibratiile stimuleaza si livreaza energie foliculilor pentru a genera un nou fir de par si stimuleaza circulatia sangelui la nivelul scalpului cu ajutorul masajului.

In plus, nu aveti nevoie decat de 10 minute de folosire o data la 2 zile - remediul consta in trecerea intr-un ritm lent a aparatului peste intreaga zona a scalpului. In cazul in care calvitia este prezenta, veti scoate peria atasata peste zona activa a aparatului si veti incepe tratamentul.

In gripa si raceala insotite de temperatura ceaiul sudorific provoaca o transpiratie abundenta urmata de o scadere a febrei.

Proprietatile sudorifice sunt atribuite florilor de soc si tei ce intra in compozitia ceaiului. O data cu transpiratia, s-a cautat ca substantele toxice ce se formeaza in organism sa fie eliminate si prin diureza. In acest scop formula acestui ceai s-a completat cu rizomi de pir.

Pentru dezinfectarea cailor respiratorii si pentru a mari puterea de rezistenta a organismului contra microbilor in formula ceaiului sudorific s-au introdus plante cu actiune antiseptica si bactericida ca musetelul si isopul.

Transpiratia provocata de ceaiul sudorific ajuta mult la ameliorarea si vindecarea bolilor aparatului respirator.

Ceaiul se bea cat mai caldut indulcit cu zahar sau cu miere de albine.

Cu judecata lui superioara si tinerea de minte, omul primitiv a retinut pe cele care-i aduceau alinarea si vindecarea si a transmis din generatie in generatie observatiile sale, la inceput prin viu grai, apoi prin desene si mai tarziu prin scris. Astfel s-a format comoara de cunostinte a medicinii populare, tratamente naturiste testate de-a lungul timpului, izvor de inspiratie si cercetare a oamenilor de stiinta de-a lungul veacurilor.

Despre utilizarea de plante medicinale ne-au ramas date de la sumerieni, popor cure a trait intre raurile Tigru si Eufrat din Asia cu 6000 ani i.e.n. Cunostintele lor au avut o larga raspandire. Dupa ei urmeaza babilonienii si asirienii de la care arheologii au scos la iveala 22 000 tablite de lut, vechi de 4-5 000 ani, intre care 33 reprezinta un adevarat dictionar al plantelor medicinale. O dovada a importantei pe care o atribuiau plantelor medicinale in tratamentul diferitelor boli rezulta si din faptul ca in capitula lor Ninive isi facusera o gradina de plante medicinale.

In Egiptul antic, aceste remedii naturiste erau de asemenea mult pretuite, fapt dovedit de papirusurile vechi de mii de ani, care cuprind numeroase retete de tratamente si remedii medicinale. Papirusul gasit la Eberes, 1550 i.e.n., descrie 200 plante folosite in tratarea, ameliorarea si vindecarea bolilor.

Se intrebuinteaza planta intreaga - Herba Chelidonzi - care contine o serie de alcaloizi (chelidonina, hemochelidonina, cheleritrina, sanguinarina, protopina), cu actiune calmanta, antispasmodica, asemanatoare papaverinei. Se foloseste pentru linistirea durerilor de ficat si cresterea secretiei biliare.

Extern, planta se foloseste pentru cicatrizarea unor boli de piele si mai ales in tuberculoza pielii. Pentru aceasta se amesteca 30 g rostopasca facuta pulbere cu 15 g lanolina si 15 g vaselina, la care se adauga 10 picaturi de acid fenic. Se unge rana si se lasa pansamentul doua-trei zile, dupa care se schimba, repetandu-se pana la vindecare.

Cercetarile mai noi atribuie extractului de rostopasca o actiune antimitotica (opreste dezvoltarea tumorilor). Rostopasca intra in compozitia ceaiului hepatic.

Datorita faptului ca ceaiul de flori sau fructe de soc are un efect usor laxativ si ca ajuta la eliminarea apei din tesuturi, el se foloseste oa un medicament natural in obezitate, contribuind astfel la slabirea celor foarte grasi.

Ceaiul se prepara prin infuzie, dintr-o lingurita-doua de flori cu 250 ml de apa.  Se beau trei-patru ceaiuri caldute pe zi.

Multiplele beneficii ale urzicii asupra organismului nostru se datoreaza compozitiei acestei plante, a substantelor de natura proteica si glucidice, numarului mare de aminoacizi ce intra in compozitia acesteia, a vitaminelor (C, B2 si K) si sarurilor (de calciu, magneziu, siliciu si fier), aminelor si cetonelor, fosfatilor, uleiului volatil s. a.

Recoltarea urzicii se face primavara (de la plantele tinere folosindu-se atat tulpinele, frunzele, florile, cat si radacinile) si toamna (cand se recolteaza in special radacinile si semintele). Dupa recoltare, urzica poate fi folosita atat proaspata cat si uscata, prin pastrare in locuri adecvate, fiind cel mai des folosita sub forma de ceaiuri.

Infuzia de sovarv se prepara din 15 g planta maruntita la 200 ml de apa. In boli de stomac se iau trei-patru linguri pe zi inainte de masa. Se poate prepara o infuzie mai slaba, folosindu-se a lingurita de planta la o ceasca cu apa, din care se beau doua-trei ceaiuri 2 pe zi.

Pentru a usura expectoratia, infuzia se poate prepara si a;stfel: dintr-un amestec de 10 g sovarv, 20 g frunze de podbal si 20 g radacina de nalba se iau doua lingurite, care se oparesc cu un pahar de apa clocotita. Dupa 15-20 minute, infuzia se strecoara, se indulceste ou miere de albine sau cu zahar si se bea cate un sfert de pahar de trei-patru ori pe zi.

Coaja - Cortex Quercus -se intrebuinteaza sub forma de fiertura (doua lingurite la 200 ml de apa), in combaterea diareei, avand proprietati antitoxice si antiseptice asupra florei microbiene care a produs deranjamentul stomacal. Din ghinda prajita si macinata se prepara o cafea, care ajuta la normalizarea scaunului in diaree.

Extern, baile de stejar aduc vindecarea in diferite boli de piele, ulceratii, degeraturi, hemoroizi si in transpiratia excesiva a picioarelor si mainilor. Baile de stejar se mai recomanda pentru spalaturi vaginale in leucoree (poala alba).

Coaja de stejar intra in compozitia ceaiului antidiareic.

Denumiri populare: cuscrisor, matasea pamantului, peana cucului, plamanarica.

Mierea ursului contine substante mucilaginoase, taninuri, acid silicic si are un gust putin astringent si cleios. Recoltarea se face in lunile mai si iunie si trebuie pusa imedia la uscat la loc umbros. Daca in urma acestei operatiuni florile se decoloreaza, planta isi pierde proprietatile terapeutice.

Mierea ursului reduce congestia bronhiilor, fiind utilizata la tratarea bronsitei si laringitei. Utilizată sub forma de cataplasma, reduce inflamatiile produse de leziuni sau arsuri. Ceaiul de mierea ursului se foloseste pentru tratarea a numeroase alte afectiuni: hemoroizi, diaree, urinare cu sange, piatra la vezica urinara. Planta maruntita sub forma de pulbere, ajuta (prin aplicare directă) la vindecarea rănilor.

Planta poate fi utilizata sub forma de ceai, infuzie, tinctura, pulbere, ulei sau unguent din flori, cu rol benefic in tratarea mai multor afectiuni.

Extern, sunatoarea este folosita sub forma de bai, comprese si cataplasme aplicate local, avand proprietati dezinfectante, cicatrizante si de calmare a durerii. Cataplasmele cu infuzie concentrata (2 linguri de planta la 100 ml apa) au rol cicatrizant in cazul arsurilor si ranilor. Deasemenea, sub forma de gargara de cateva ori pe zi si seara, inainte de culcare, este indicata in caz de abcese dentare si inflamatii ale gingiilor.

Citeste mai multe despre beneficiile unui ceai de sunatoare.