Mierea ursului
Mierea ursului creste in locuri umede (paduri, la marginea tufisurilor, etc.) si poate ajunge pana la 30 cm inaltime.
Denumiri populare: cuscrisor, matasea pamantului, peana cucului, plamanarica.
Mierea ursului contine substante mucilaginoase, taninuri, acid silicic si are un gust putin astringent si cleios. Recoltarea se face in lunile mai si iunie si trebuie pusa imedia la uscat la loc umbros. Daca in urma acestei operatiuni florile se decoloreaza, planta isi pierde proprietatile terapeutice.
Mierea ursului reduce congestia bronhiilor, fiind utilizata la tratarea bronsitei si laringitei. Utilizată sub forma de cataplasma, reduce inflamatiile produse de leziuni sau arsuri. Ceaiul de mierea ursului se foloseste pentru tratarea a numeroase alte afectiuni: hemoroizi, diaree, urinare cu sange, piatra la vezica urinara. Planta maruntita sub forma de pulbere, ajuta (prin aplicare directă) la vindecarea rănilor.
