Musetel

Ceaiul este cea mai populara si revigoranta bautura din lume, dar v-ati gandit vreodata la istoria din spatele unei cani de ceai sau la modul in care a fost crescuta planta?

In “Datina ceaiului”, maestrul Lam reinvie legendele din jurul acestei stravechi, renumite bauturi chinezesti, aratandu-ne cine a descoperit ceaiul, cum si-au dobandit numele diferitele varietati de ceai si cum s-a raspandit cultura ceaiului in intreaga lume.

El explica si complicatul proces al cultivarii diverselor soiuri de ceai si al pregatirii frunzelor pentru infuzie. Desi numeroase varietati de ceai sunt inca pregatite in modul traditional, maniera in care bem ceaiul s-a schimbat substantial - in lumea ocupata de azi, majoritatea oamnilor isi beau ceaiul pe fuga si putini sesizeaza daca e un ceai banal, produs in masa, sau un amestec de calitate cu o aroma unica.

Maestrul Lam reinvie “datina ceaiului” si va poarta pas cu pas prin ceremonia chinezeasca corespunzatoare, de la alegerea serviciului de ceai si incalzirea apei pana la servirea si savurarea ceaiului ales. - redescoperiti arta simpla a relaxarii in fata unei cesti de ceai. - invatati sa puneti in practica ceremonia traditionala ca sa obtineti cel mai bun ceai si ca sa va schimbati pentru totdeauna impresia despre acesta - descoperiti gusturile subtile si aromele delicate ale diferitelor ceaiuri - urmariti pasionanta istorie a ceaiului din 2700 I.Hr. pana azi - descoperiti proprietatile curative ale ceaiului puse in lumina de cercetarile stiintifice actuale - tratati bolile comune cu una dintre cele 20 de retete traditionale de ceai.

Pret: 24 RON (TVA inclusa) - Cumpara acum!

Cauzele bronsitelor sunt foarte numeroase si variate.

Rar le intalnim izolate; de cele mai multe ori gasim doua sau mai multe cauze, care provoaca in acelasi timp sau succesiv bronsite la un individ. Este important sa cunoastem cauzele bronsitei: pentru usurarea diagnosticului, pentru intelegerea mecanismului de producere a bolii, pentru instituirea unui tratament logic si, in sfarsit, pentru o prevenire cat mai corecta a bolii.

Infectia - in mucoasa bronsica pot sa se cuibareasca, sa se dezvolte si sa provoace inflamatia acesteia tot felul de microbi. Este vorba in primul rand de infectii cu germeni saprofiti ai cailor aeriene superioare. Acestia sunt microbi care in mod normal sunt locuitori inofensivi ai gurii, nasului si gatului; astfel sunt streptococii, stafilococii, micrococii catarali, pneumobacilii si alti germeni.

In anumite imprejurari, sub actiunea unor factori favorizanti, acesti microbi, din inofensivi devin patogeni, adica pot sa determine aparitia de boli.

Exista microbi care pot sa determine aparitia bronsitei si prin actiunea lor proprie, fara contributia factorilor favorizanti. Astfel sunt boli infectioase ca febra tifoida, febra paratifoida, tifosul exantematic, variola, uneori malaria; in aceste boli, microbii ajung la bronhii pe cale sanguina.

In alte boli, cum este cazu1 in difterie si in infectii ale plamanilor, infectarea bronhiilor se face din aproape in aproape, din vecinatate (faringe, laringe, respectiv din plamani).

De cele mai multe ori, infectarea se face prin contaminare, pe cale aeriana, prin inhalarea microbilor sau virusurilor raspanditi prin tuse, stranut, vorbire, sarut, asa cum se intimpla in gripe, in pojar, in tusea convulsiva. In izbucnirile de boala cu caracter de epidemie, virulenta (puterea de imbolnavire) germenilor este mult rnai crescuta. In aceste cazuri, molipsirea se face cu mai multa usurinta, iar numarul de bolnavi cu bronsita este foarte mare.

Rar intalnim cazuri de infectii tropicale cu spirochete care provoacii bronsite hemoragice, caracteritice bolii descrise de Castellani. Cauze favorizante sunt factorii care determina reactii congestive ale mucoasei brosice si care, scazand rezistenta si puterea de aparare locala a bronhiilor, ajuta si declaseaza actiunea microbilor.

In producerea constipatiei cronice sunt implicate cauze numeroase. Orice factor care duce la slabirea tonicitatii musculaturii colonului sau a elaborarii reflexelor care asigura progresiunea sau eliminarea continutului intestinal, este o cauza de constipatie.

Unii considera constipatia cronica drept o boala ereditara, aparand la persoane care prezinta modificari anatomice nascute ale intestinului (colon alungit sau dilatat) sau care se nasc cu o capacitate de contractie scazuta a intestinului.

Altii socotesc ca nu este vorba de o predispozitie ereditara ci de o transmitere de obiceiuri alimentare defectuoase, constand in consumarea cu precadere a alimentelor care dupa digestie lasa resturi foarte putine sau de loc.

Elementul primordial in producerea constipatiei este slabirea motilitatii colonului, ca urmare a scaderii tonicitatii musculaturii prin defecte ale elementelor nervoase locale (plexul - Auerbach) sau ca urmare a perturbarii in coordonarea miscarilor diferitelor segmente ale colonului prin care se asigura progresiunea materiilor fecale.

Motilitatea colonului este influentata in primul rand de starea sistemului nervos. Desfasurarea normala a proceselor nervoase la nivelul scoartei cerebrale, intretine un tonus normal al musculaturii colonului. Obsesiile frecvente, surmenajul, starile de derpresiune scad tonusul intestinal si conduc la constipatie. Nevroza este uneori o cauza favorizanta in aparitia constipatiei. Nu toti autorii sunt de acord asupra acestui lucru. Unii sustin ca nu nevroza produce constipatie si constipatia produce nevroza. Constipatul are pofta de mancare scazuta, nu doarme, slabeste si apoi devine nevrotic. Oricum, fondul nevrotic accentueaza constipatia.

Dudul este un arbore care a fost adus in tara noastra cu multe sute de ani in urma din Asia. In unele locuri este denumit agud, fragar, cirici, iagod mura sau sorcoji. Este cultivat pentru frunzele sale folosite la cesterea viermilor de matase si pentru fructele placut acrisoare numite dude, agude sau cirice.

In scop medicinal se folosesc frunzele - Folium Mori - sub forma de ceai care are proprietati astringente si antidiabetice. Frunzele contin tanin, caroten, malat si carbonat de calciu, arginina etc. Actiunea ceaiului se mareste daca i se adauga frunze de afin, teci de falose, frunze de nuc si urzica. Ceaiul se prepara dintr-o lingura-doua de frunze maruntite, oparite cu o ceasca de apa. Se iau trei sau patru  linguri pe zi.

Siropul facut din dude proaspete are efect laxativ si este un usor diuretic, depurativ si pectoral. In anumite zone  se mai foloseste ceaiul facut din coaja radacinii, in proportie de 10%, pentru eliminarea viermilor intestinali. Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic.

Musetelul este o planta anuala, placut mirositoare cu tulpina de 10-50 cm inaltime, erecta sau ascendenta, puternic ramificata, cu florile ligulate albe, cele tubuloase galbene. Musetelul este intalnit cel mai frecvent in zona de stepa-subetajul fagului, locuri ruderale si pajisti. Se utilizeaza in scop medicinal inflorescentele inainte de a se matura complet, care contin minim 0,3 % ulei volatil.

Actiune terapeutica: extractele din misetel au actiune antiinflamatorie, antiseptica, antispasmodica, carminativa, tonica, sedativa, stomahica, analgezica si antibacteriana.

Utilizare: extactele sunt utilizate pentru tratarea indigestiilor, a gastritei, gripei, nevralgiei, colitei, ulcerului, ranilor etc.

In medicina populara (uz intern) se folosesc florile sub forma de infuzie pentru tratarea gastritelor hiperacide, enterocolite, colici abdominale, guturai, ulcer gastric, stimularea functiei hepatice, astm bronsic, gripa. In tratamentele de uz extern, se folosesc florile sub forma de infuzie pentru tratarea gingivitelor, amigdalitelor, abceselor dentare, ulcerelor varicoase, furunculozei, hemoroizilor, ulceratiilor, reumatismului, eczemelor, iar tinctura se foloseste pentru tratarea arsurilor.

Alte utilizari:

• In cosmetica se foloseste pentru tratarea tenurilor ridate, uscate, palide, seboreice, iritate.
• In scop tinctorial, se utilizeaza pentru vopsirea fibrelor naturale in nuante de galben.

Principalii componenti identificati in florile de musetel sunt: glucide, lipide, uleiurile volatile (0,5 %), glucozidele, aminoacizi, colina, steroli si mucilagii. In florile de musetel au mai fost identificate urmatoarele substante: sesquiterpene, cumarine, acizi grasi, acizi fenolici, si vitamine (acid ascorbic (30 mg/ 100 g), tiamina (1,0 mg/ 100 g), niacina, acid nicotinic).

Constipatia cronica este cea mai frecvent intilnita. Consti­patia obisnuita, este cea cronica. Ea apare in ge­neral ca o tulburare fara legatura imediata cu o cauza evidenta, ceea ce li confera caracterul de tulburare primitiva, de adevarata boala. cu trasa­turi proprii.

Constipatia cronica este urmarea unor tulburari, manifestate prin incetinirea trecerii continutului in­testinului gros la nivelul colonului, exclusiv rectul. Daca constipatia rectala este o tulburare a eva­cuarii, atunci constipatia colica este prin excelenta o tulburare a tranzitului colonului.

Constipatia cronica se intalneste la orice varsta. Ea poate incepe in copilarie, si, netratata. poate dura ani si decenii sau chiar toata viata.

Sexul feminin este mai frecvent atins decat cel masculin.Este intilnita mai des la orase decit la sate. Constipatia este aproape necunoscuta la populatiile primitive. dar apare foarte frecvent in tarile avan­sate, ceea ce a facut sa fie privita de unii drept „boala civilizatiei”.

Coada-calului (Equisetum arvense L. - Fam. Equisetaceae) este o planta careia ii plac locurile argiloase si umede. Se mai numeste bradulet, bradisor, barba-ursu­lui, barba-sasului, coada-manzului, iarba­-de-cositor, parul-porcului sau codaie.

Se foloseste planta intreaga, fara radacina - Herba Equiseti - care con­tine o saponina, equisetanine, compusi flavonici, ulei volatil, substante amare, acid silicic, saruri de potasiu, calciu, sodju, magneziu etc.

Datorita compozitiei sale chimice complexe, coada-calului are multe intre­buintari in medicina. Continutul insem­nat de acid silicic si saruri minerale ii da proprietati remineralizante, lucru pen­tru care ceaiul din aceasta planta se recomanda convalescentilor si anemici­lor, sau sub forma de pulbere, 1-2 g pe zi. Continand ulei volatil, care-i im­prima o actiune antimicrobiana, si saruri de potasiu, ceaiu1 se foloseste ca anti­septic si diuretic in boli de rinichi si vezica. Prin diureza pe care o produce planta actioneaza favorabil in boli de inima, ficat, piele, in guta si reumatism. Saponinele, impreuna cu celelalte substante chimice din planta, usureaza expectoratia, calmand astfel tusea. In tul­burarile digestive, ceaiul din coada-calului combate acidi­tatea crescuta, favorizand vindecarea ulcerului gastric.

Ceaiul se prepara din 4-5 lingurite de planta maruntita la un litru si jumatate de apa. Planta se fierbe 10-15 minute, apoi se strecoara, iar lichidul se indulceste. Ceaiul se bea caldut in cursul ziei.

Unii cercetatori recomanda maceratia de planta la rece ca avand un efect diuretic mai crescut.

Extern, se foloseste sub forma de cataplasme antiseptice, astringente, rezolutive si detersive. Coada-calului intra in compozitia ceaiurilor: antibronsic,­ antidiareic, antireumatic si diuretic.

Florile de musetel sunt folosite pentru ceaiuri, ulei de musetel, aburi si vapori sau sub forma de pulbere.

Intern, se beau zilnic 2-3 cani de ceai, obtinut prin oparirea a 2 lingurite flori de musetel cu 250 ml apa clocotita. Este recomandat in tratarea ulcerului gastric, colicilor abdominale, gastritei, diareei, gripei si astmului bronsic.

Ceaiul de musetel este util si in cazul racelilor, crampelor menstruale, hiperglicemiei, alergiilor. In cazul diabetului, ajuta la scaderea glicemiei, prevenind eventualele complicatii: probleme ale rinichilor, ciculatorii, nervoase sau tulburari de vedere.

In combinatie cu anason, fenicul, menta, radacina de nalba si lemn-dulce ajuta la calmarea colicilor si eliminarea gazelor.

Datorita efectului general calmant si antiinflamator este folosit, in combinatie cu alte plante, in tratarea unei game largi de afectiuni.

Extern, datorita proprietatilor antiseptice, musetelul se utilizeaza sub forma de bai, cataplasme, gargara, si clisme.

Gargara se recomanda in afectiuni ale cavitatii bucale, abcese, gingivita, amigdalita. Pentru aceasta, se face o infuzie din 3 lingurite de planta la 200 ml apa, se lasa la infuzat, se strecoara si se poate adauga 4g acid boric.

Pentru bai, se toarna apa fierbinte peste un saculet de panza in care s-au pus 2-3 maini de flori de musetel si se lasa pana cand apa ajunge la temperatura dorita pentru a fi folosita.

In cosmetica, compresele cu infuzie concentrata de musetel au efect calmant asupra tenurilor iritate sau inrosite. Pentru curatarea in profunzime a acestora se pot face bai de aburi cu musetel. Este un excelent tonic capilar, clatitul parului cu ceai de musetel intareste radacinile si confera acestuia un aspect matasos.

Pentru a preveni aparitia indigestiei se recomanda mesele regulate si echilibrate, ca alimentele sa fie mestecate incet si complet, evitarea mancarurilor grase sau picante precum si a consumului de lichide sau fructe in timpul mesei sau imediat dupa masa, reducerea consumului de cofeina, alcool si evitarea consumului de alimente cu aproximativ trei ore inainte de culcare.

Ca remedii naturiste impotriva indigestiei se recomanda consumul de ceai de menta (o lingurita de planta la o cana de apa) care este un bun remediu contra crampelor stomacale, decoctul de musetel, sucul de cartofi cruzi sau consumul de iaurt, iar in cazul arsurilor stomacale se va bea apa plata cu zeama de lamaie. De asemenea, cu cateva ore inainte de culcare sunt indicate plimbarile sau cateva exercitii de gimnastica.

Fasolea - Phaseolus vulgaris L. (Fam. Leguminosae)

Fasolea este originara din Peru si a fost adusa in Europa numai dupa descoperirea Americii. Pastaile fara seminte - Fructus Phaseoli sine seminibus - contin o serie de amino­acizi (arginina, asparagina, tirozina, triptafan), vitamina C, saruri minerale etc., datorita carora au proprietati diuretice si antidiabetice.

In stari de hidropizie (lichid in cavitatea abdominala si tesuturi), in afectiuni ale rinichilor si vezicii urinare si in bolile de inima, ceaiul din teci de fasole maruntite mareste cantitatea de urina, inlatura excesul de apa din corp. O data cu aceasta se eli­mina si toxinele, contribuind astfel la ameliorarea starilor reumatice.

In cistite (afec­tiuni ale vezicii urinare), calmeaza spasmele, normali­zand urinarea. Erup­tiile pielii, acneea (cosuri), cedeaza dupa o cura de fa­sole verde folosita ca aliment sau ca ceai preparat din teci uscate. Aceasta cura aduce a mare imbunatatire si in starile de diabet za­harat.

Cataplasmele fa­cute din faina de fasole ajuta la cal­marea mancarimii generata de unele eczeme, influenteaza in bine acneea si alte boli de piele.

Datorita acidului silicic pe care il contin, tecile de fasole se recomanda si ca un remineralizant al organismului.

Ceaiul se prepara dintr-o lingura de teci care se fierb 15-20 minurte intr-un sfert de litru de apa. Se beau 2-3 cesti pe zi. In diabet, ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina.

Ceaiul se mai poate prepara si in modul urmator: peste 4 linguri de teci maruntite se toarna un litru de apa si se lasa o noapte la macerat. Dimineata se fierb pana ce lichidul scade la jumatate. Aceasta cantitate se imparte in 2-3 portii si se bea in cursul unei zile.

Tecile de fasole intra in compozitia ceaiurilor dietetic si antireumatic.