Musetel

Fragul - Fragaria vesca L. (Fam. Rosaceae)

Prin locuri insorite, cu tulpinile serpuind prin iarba, fragul isi ridica floricelele albe printre frunze trifoliate. Pe masura ce florile se trec, bobite mici rosii, dulci-acrisoare si placut parfumate apar si te imbie sa le culegi.

Fructele sunt bogate in vitamina, A, acid salicilic si saruri minerale. Consumate proaspete, ele sunt reconfortante pentru organism. Medicina stiintifica le atribuie proprietatea de a eli­mina acidul uric din sange, fapt pentru care se recomanda folosirea lor in tra­tarea gutei si a boli­lor de rinichi.

Frunzele uscate -Folium Fragariae -contin tanin, un fenol (fragarina), fla­vone, putin ulei vo­latil, vitamina C, substante minerale, zahar. Sub forma de ceai (o lingurita -doua la o ceasca cu apa), frunzele se re­comanda ca astrin­gent in tratamentul diareei si ca diure­tic in diferite boli de rinichi si basica udului. Datorita fraga­rinei, ele au proprietati dezinfectante (bactericide).

In amestec cu frunzele de afin, zmeur si mur, frunzele de frag dau un ceai alimentar placut.

Frunzele de frag intra in compozitia ceaiului aromat, o bautura placuta, folosita in scop alimentar.

Hameiul - Humulus lupulus L. (Fam. Moraceae)

Hameiul este o planta care se agata, de garduri sau de arbustii pe care-i intalneste in cale.

In scopuri medicinale se folosesc conurile numite stiin­tific - Strobili Lupuli. Acestia au un miros puternic, placut aromat, iar gustul amar-astringent. Datorita uleiului volatil pe care il contine, hameiul este un sedativ al sistemului nervos. Principiile amare (lupulona si humulona) dau conu­rilor de hamei proprietati to­nice stomahice, marind pofta de mancare prin stimularea se­cretiilor gastrice.

Ceaiul de hamei are si insusiri anafrodisiace (calmant al excitatiilor sexuale). Unii autori il recomanda ca diure­tic, aducand efecte binefaca­toare in guta, reumatism si boli de ficat. Cercetarile mai noi atribuie hameiului proprie­tati bacteriostatice, in specia1 in tuberculoza. Infuzia facuta din 10 g conuri de hamei la 100 g apa si folosita sub forma de spalaturi vaginale ajuta la distrugerea protozoarului Tri­chomonas vaginalis.

Hameiul intra in compo­zitia ceaiurilor calmant si sedativ. Pentru combaterea acneelor si seboreei tenului se recomanda comprese cu o in­fuzie de 4%.

Loboda este o planta anuala (15 – 150 cm inaltime) cu frunzele oval-rombice pana la lanceolate, cu marginea inegal dintata – sinuata sau lobata.

Loboda este foarte comuna in toata tara, intalnita din zona stepei pana in subetajul fagului ca buruiana in culturi (mai ales de prasitoare), la marginea drumurilor pe langa ziduri etc.

Actiune farmacologica: extractele obtinute din frunze au efect antihelmintic, antireumatic, laxativ si contraceptiv.

Recomandari:

• Se utilizeaza pentru tratarea reumatismului.
• Cura de loboda este recomandata in afectiuni hepatice, renale si ginecologice; semintele au efecte purgative si vomitive.
• In alimentatie: primavara, plantele tinere erau folosite in diferite preparate culinare.

Denumiri populare: Caprita, Laba gastei, Loboda bolunda, Loboda caineasca, Loboda nebuna, Piciorul caprei, Piciorul gastei, Spanac porcesc, Spanac salbatic, Spanac salbatic, Talpa gastei, Trepadatoare, Verze.

Prin lunile aprilie-mai, crangurile si poienile din regiu­nile deluroase se impestriteaza cu florile galbene de ciubo­tica-cucului. Aceasta planta mai este cunoscuta si sub numele de tata-vacii sau de anglicel In Transilvania.

De la ciubotica-cucului se folosesc florile - Flares Pri­mulae - si radacinile - Radix Primulae. Compozitia lor chimica este asemanatoare, cu deosebire ca f1orile sunt ceva mai slabe in continutul de saponine decat radacinile. Atat florile cat si rada­cinile au proprieta­tea de a fluidifica secretiile bronhice si a usura eliminarea lor, recomandandu-se in bronsite si pneu­monii.

Ceaiul de f1ori se mai foloseste si in tulburari gastro­intestinale, afectiuni renale si vezicale. Are proprietati anti­spastice, sedative si sudorifice. Aceleasi insusiri se a tribuie si frunzelor. Ceaiul de flori se prepara prin infuzie, iar cea­iul de radacina prin decoctie. Decoctul se obtine prin fierberea a 4 g radacina ma­runtita cu o ceasca de apa, la care se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu. Pentru a usura expectoratia si calma tusea, se iau 3-4 linguri de ceai pe zi. Florile intra in compozitia ceaiului pectoral, iar radacina in compozitia ceaiului antibronsitic. Frunzele contin cantitati apreciabile de vitamica C. Ele se pot folosi sub forma de sirop sau praf. Extern, sub forma de cataplasme calde, aplicate pe locuri dureroase, au actiune calmanta, cicatrizanta si hemostatica.

Rahitismul comun este o boala provocata de o tulburare a metabolismului sarurilor de calciu si fosfor. Aceasta tulburare se datoreaza faptului ca din mecanismul reglator al echilibrului fosfo-calcic lipseste vitamina D. Deci, rahi­tismul comun este o boala carentiala, este din start anor­mala a intregului organism in crestere, cauzata de absenta din corp a vitaminei D.

Fara vitamina D, tubul digestiv al copilului nu absoarbe calciul si fosforul necesar din intestin iar rinichii nu filtreaza in mod normal aceste saruri. Din aceasta cauza oasele isi pierd capacitatea de a fixa sarurile amintite, ramanand moi. Sub actiunea pre­siunii la care sunt supuse, acestea se deformeaza si se umfla. Deformarile osoase sunt principalele semne ale rahi­tislui, insa tulburarile produse de aceasta boala cuprind si alte tesuturi (ligamente, muschi, sistem nervos etc.), rahitismul fiind, de fapt, o boala a intregului organism.

La adulti, lipsa din organism a vitaminei D determina o boala care se manifesta tot prin tulburari la nivelul oaselor, cunoscuta sub numele de osteomalacie. In osteo­malacie, oasele devin moi, se indoaie, se deformeaza. Osteomalacia s-a observat in Europa in perioada de foa­mete si mizerie. Boala este frecventa insa si astazi in unele tari slab dezvo1tate economic la femeile insarcinate si la cele care alapteaza. Ea este intretinuta de unele prejudecati si obiceiuri inapoiate, de natura religioasa cel mai adesea, care impiedica emanciparea femeilor, considerate drept fiinte inferioare, fapt care se rasfrange si asupra alimentatiei lor, predominant cu cereale.

In scopuri medicinale se folosesc doua specii de cimbrisor: cimbrisorul-de-camp -Thymus serpyllum L. (denumit si cimbrisor, sarpunel, schinduf, timian, timisor) si cimbrul-de-­cultura -Thymus vulgaris L. (denumit si lamaiora).

Cimbrisorul-de-camp creste in finete, formand mici tufe. Planta se foloseste intreaga, fara radacina ­- Herba Serpylli.

Cimbrul-de-cultura - lamaioara - nu creste in flora spontana, ci este cultivat. Planta aceasta este originara de pe tarmuri1e Medite­ranei si a £ost introdusa in cultu­rile de la noi abia in ultimii ani. Se intrebuinteaza planta culeasa in timpul infloririi - Herba Thymi.

Atat cimbrisorul-de-camp, cat si cel de cultura contin principii active asemanatoare (ulei volatil, tanin si substante amare), utilizan­du-se in aceleasi soopuri.

Datorita uleiului volatil pe care il contine, din cimbrisor se prepara un ceai cu proprietati expectorante, care calmeaza spasmele cailor respi­ratorii, fapt pentru care este indicat a fi intrebuintat in tratarea tusei convulsive, bronsitei, raguselii si tusei astmaticilor. Pentru a se mari efectul calmant in tuse si bronsite, in compozitia ceaiului de cimbrisor se vor pune frunze de patlagina, de podlbal, flori de nalba si radacina de ciubotica-cucului.

Avand si o actiune antiseptica puternica, ceaiul de cim­brisor actioneaza asupra ficatului si rinichilor, ameliorand starea lor de functionare.

De asemenea. ceaiul de cimbrisor, datorita uleiului vo­latil bogat in timol, poate fi folosit la eli­minarea viermilor­ intestinali.

Principiul amar in asociatie cu cei­lalti componenti chi­mici din drog dau ceaiului de cimbri­sor si proprietati sto­mahice si stimulente, care il fac sa fie un bun tonic in cazul anemiilor .

Ceaiul se pre­para dintr-o lingu­rita-doua de planta maruntita, oparita cu o ceasca de apa clo­cotita. Lichidul se bea caldut, de pre­ferinta indulcit cu miere de albine. Se poate folosi si un ceai mai concentrat, preparat din doua-trei linguri de cimbrisor la o ceasca ­de apa clocotita, din care se vor lua doua-trei linguri pe zi. Extern, cimbrisorul poate fi intrebuintat in bai aroma­tice care linistesc sistemul nervos, durerile provocate de reumatism si guta. Datorita proprietatii sale antiseptice poate fi folosit in plagi purulente si alte infectii ale pielii.

Pentru tenurile grase, se prepara o infuzie din 200 g planta la 500 g apa, cu care se fac comprese de 15-20 minute. Cimbrisorul intra in compozitia ceaiurilor antidiareic, antiastmatic, pectoral, contra colicilor si in formula ceaiului pentru gargara.

Cancerul de col uterin afecteaza frecvent femeile tinere, active sexual, in timp ce cancerul de corp uterin, apare in special la menopauza.

Acest tip de cancer este precedat intai de leziuni numite displazii ale colului uterin. Acestea pot fi depistate si tratate pentru evitarea aparitiei cancerului care se poate extinde si la celelalte organele.

Viata sexuala precoce, numar crescut de parteneri, contactele sexuale neprotejate cu prezervativ pot stimula aparitia cancerului de col uterin. Acesti factori pot favoriza aparitia infectiilor virale si a aparitiei unor condiloame din care se poate forma cancerul.

Ceaiul de sunatoare se prepara adaugand o cana de apa clocotita (250 ml) peste o lingura de planta si se lasa 10 minute la infuzat. Se beau 2-3 cani zilnic, inainte sau dupa masa.

Ceaiul de sunatoare are efect in combaterea insomniei, prin ameliorarea starilor de anxietate, in cazul leziunilor si bolilor nervoase, astenie, alergie, dureri de cap, diaree, incontinenta urinara, depresie, colite cronice si ulcer gastric, tulburari menstruale, menopauza, ca adjuvant in tratamentul hepatitei.

Prepararea ceaiului de urzica se face prin oparire sau infuzie, pentru ca planta sa nu-si pierda principiile active. Peste o lingura de planta se toarna o ceasca de apa clocotita, acoperindu-se pentru cateva minute, dupa care se strecoara. Se beau zilnic, cu inghitituri mici, pana la 4 cesti de ceai, neindulcit cu zahar.

Ceaiul de urzica are un efect pozitiv asupra pancreasului, in tratarea diabetului, scazand nivelul glicemiei (mai ales cand este folosit in combinatie cu frunze de nuc si dud), a bronsitei, este diuretic, ajutand in tratarea bolilor de rinichi. Datorita actiunii hemostatice a urzicilor, ceaiul este recomandat si in cazul hemoragiilor sau al tulburarilor menstruale.

Efectul de regenerare si reactivare a circulatie sangelui da un rol deosebit ceaiului de urzica asupra combaterii mancarimilor, a eruptiilor si eczemelor, alergiilor si altor impuritati ale pielii.

Poate fi consumat pe temen lung (cate o cana zilnic) ca mijloc profilactic sau pentru tratarea afectiunilor hepatice si biliare, a crampelor si ulcerelor stomacale.

Ceaiul de urzica este recomandat si in curele de slabire, consumul a 1,5 litri de ceai pe zi duce la o pierderea in greutate de pana la 7 kilograme pe luna.   Consumul a 3 cani de ceai de urzica zilnic are si un efect usor laxativ, ajutand la eliminarea constipatiei.

Extern, ceaiul de urzici se utilizeaza sub forma de bai si comprese. Compresele cu o infuzie mai concentrata (3 linguri de planta la o cana de apa clocotita) pot grabi, prin aplicarea acestora, vindecarea ranilor. Pesoanelor care sufera de o circulatie periferica deficitara li se recomanda bai la picioare cu urzici. Dupa ce se lasa la macerat timp de 12 ore urzici proaspete in 5 litri de apa, amestecul se incalzeste si se tin picioarele in acesta timp de 20 de minute.

Acest sirop de papadie are doua proprietati remarcabile: ajuta in tratamentul bolillor biliare si hepatice. In plus, datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism.

Ingrediente necesare: flori de papadie, apa, un kg de zahar si sare de lamaie.

Modul de preparare: Spalati florile de papadie, puneti 2 maini de flori intr-un vas cu 1L de apa, lasati-le sa fiarba 10 min, dupa care se pastreaza vasul acoperit 12 ore. Strecurati florile prin presare, si fierbeti sucul rezultat cu zaharul la foc mic, pana devine mai consistent. La final adaugati putina sare lamaie.